Ce este aldosteronul?
Aldosteronul este un hormon steroid secret secret de cortexul suprarenal. El face parte din sistemul renină-angiotensină-aldosteron și este o parte integrantă a mecanismelor complexe care controlează echilibrul apei și electroliților în organism. Acțiunea sa afectează nivelul de sodiu, potasiu și apă prin sistemul excretor și circulator.
Care este funcția aldosteronului?
Funcția principală a aldosteronului este creșterea reabsorbție (aspirare spate) în ultima parte a tubului distal al nefronului și a canalelor colectoare. Când acționează în mod specific la acest loc, hormonul se leagă de receptorii mineralocorticoizi ai canalului distal. Odată ce aldosteronul se leagă de receptori, permeabilitatea membranei tubulare distale crește. Acest lucru facilitează trecerea potasiului și a sodiului.
Aldosteronul activează, de asemenea, mecanismul de secreție a ionilor de hidrogen în canalele colectoare. Aceasta reglează pH-ul plasmatic și, prin urmare, este important pentru echilibrul acido-bazic. Aldosteronul are, de asemenea, un rol suplimentar în eliberarea hormon antidiuretic (vasopresină sau ADH) din glanda pituitară, determinând reabsorbția mai multă apă în organism prin nefron. Cu toate acestea, aldosteronul afectează aproximativ 3% din reabsorbția totală a apei. Prin urmare, este considerat un mecanism de reglare fină care este mai potrivit pentru modificări mici, ale volumului sanguin, mai degrabă decât o precauție împotriva pierderii acute de sânge.
Hormonii renina, angiotensina si aldosteronul regleaza tensiunea arteriala prin producerea de enzime responsabile pentru vasoconstricție (îngustarea vaselor de sânge) și reglează secreția și excreția în rinichi.
Renina (angiotensinogenaza) este o enzimă și un hormon care este produs de rinichi și eliberat atunci când nivelul lichidului din organism scade. Hipovolemia poate fi cauzată de deshidratare, aport scăzut de apă, diaree sau vărsături prelungite, pierderi de sânge și infecții sistemice.
Rinichiul are nevoie de un semnal pentru a elibera renina. Acest semn este dat de sistemul nervos autonom, care raspunde la semnalele trimise de specialisti celule baroreceptoare în pereţii inimii şi ai arterelor majore. Există două tipuri de baroreceptori (mecanoreceptori) – pentru presiune ridicată și pentru presiune scăzută. Ei măsoară gradul de întindere în artere, vene și miocard. Când baroreceptorii detectează o scădere a volumului sanguin, renina este eliberată. Renina transformă angiotensinogenul în angiotensina I.
Angiotensinogenul este o proteină care este produsă în ficat. În prezența reninei, angiotensinogenul este convertit în angiotensină I. Pentru a face forma finală, sau angiotensină II, o altă enzimă produsă de plămâni, numită enzima de conversie a angiotensinei sau ACE. Termenul ACE este familiar deoarece inhibitorii ACE sunt medicamente populare utilizate pentru controlul hipertensiunii arteriale cronice. Inhibând (suprimând) această enzimă, vasele de sânge se relaxează și tensiunea arterială nu atinge cote periculoase.
Bibliografie:
Marieb, Elaine Nicpon; Hoehn, Katja. Anatomie și fiziologie umană (ed. a 9-a)
Sherwood, Lauralee. Fiziologia umană: de la celule la sisteme
