Ce este artrita virală?
Artrita virală este o formă acută de artrită cauzată de o infecție virală. Potrivit studiilor, aproximativ 1% din cazurile de artrită acută sunt legate de infecție virus. Spre deosebire de osteoartrita, unde simptomele sunt constante, artrita virală tinde să apară și să dispară într-o perioadă scurtă de timp, fără efecte de durată.
Mulți viruși pot provoca artrită. Tratamentul este de obicei îndreptat către analgezic în articulații și inflamații. Tratarea infecției de bază oprește de obicei simptomele artritei virale.
Care sunt simptomele artritei virale?
Simptomele artritei virale se dezvoltă de obicei brusc, au o durată scurtă și nu reapar. Multe cazuri de artrită virală se vindecă în șase săptămâni. Clasicul triadă de simptome este similar cu cel al artritei reumatoide:
- Durere și rigiditate la nivelul articulațiilor, în special dimineața;
- Pierderea mișcării articulare;
- Implicarea articulară simetrică
Simptomele care afectează articulațiile sunt adesea precedate sau coincid cu semnele și simptome ale unei infecții virale (cum ar fi febră, dureri musculare și oboseală). În unele cazuri, poate apărea o erupție similară cu cea observată în bolile reumatice.
Artrita virală tinde, de asemenea, să se prezinte cu poliartrita (artrita la mai mult de cinci articulații). Pacienții cu osteoartrită sau poliartrită reumatoidă preexistentă pot prezenta o agravare a simptomelor articulare din cauza apariției rapide a inflamației.
De obicei, artrita virală nu provoacă distrugerea articulațiilordeși unii agenți patogeni (cum ar fi virusul chikungunya) pot provoca dureri articulare timp de luni și chiar ani de la dispariția infecției.
Ce virusuri cauzează artrita virală?
Virușii pot invada uneori articulația în timpul unei infecții. Când acest lucru are loc în sinovială (mucoasa sinovială și lichidul sinovial) sau în țesuturile din jur, particulele virale sunt recunoscute de sistemul imunitar ca fiind antigene (substanțe care declanșează un răspuns imun).
Într-un astfel de caz, sistemul imunitar nu numai că atacă virușii care circulă liber în sânge, dar și depune substanțe numite complexe imune în spațiul articular. Complexele imune ajută anticorpii protectori să se lege de antigene, dar declanșează și inflamație acută, provocând dureri articulare și umflături. Rezultatul este artrita virală.
Virusurile cel mai frecvent asociate cu artrita virală includ:
- Virusul hepatitei C (VHC) – afectează 2% până la 20% dintre adulții infectați;
- Virusul hepatitei B (VHB) – afectează 10% până la 25% dintre adulții infectați;
- Virusul rubeolei – afectează 30% dintre femei și 6% dintre bărbați;
- Parvovirusurile – afectează până la 60% dintre adulții infectați;
- Virusul Ebstein-Barr (EBV) – afectează până la 80% dintre adulții infectați;
- Alfavirusuri – afectează între 85% și 100% dintre cei infectați cu anumite forme de virus, cum ar fi virusul chikungunya2
Alte virusuri asociate mai puțin frecvent cu artrita virală includ virusul hepatitei E (HEV), virusul T-limfotrop uman de tip 1 (HTLV-1), enterovirusuri și virusul dengue.
Datorită vaccinării pe scară largă împotriva oreionului și a altor boli virale, artrita virală este mai puțin frecventă decât înainte.
Cum este diagnosticată artrita virală?
Diagnosticarea artritei virale poate fi dificilă, deoarece nu există o prezentare „tipică” a bolii. Semnele clasice ale artritei virale – febră, erupții cutanate și dureri articulare – poate apărea și în alte bolidintre care multe nu sunt virale.
În plus diferiți viruși afectează diferite organe și poate prezenta o mare varietate de simptome. Artrita virală cauzată de VHB, de exemplu, se poate prezenta cu icter (îngălbenirea ochilor și a pielii), în timp ce artrita virală cauzată de virusul rubeolei se poate prezenta cu o erupție cutanată pe scară largă.
Artrita virală trebuie suspectată dacă sunt afectate articulații multiple pe ambele părți ale corpului și simptomele articulare sunt însoțite de (sau precedate de) simptome de infecție sistemică.
Artrita virală este diagnosticată analize de sange, care confirmă infecția de bază. Acestea pot include:
- Un test de anticorpi care detectează anticorpii specifici bolii;
- Metoda de reacție în lanț a polimerazei (PCR) care detectează ADN viral specific bolii;
- Un test de imunoglobulină care măsoară creșterea și scăderea anticorpilor specifici – cunoscuți ca imunoglobulină M (IgM) și imunoglobulină G (IgG) – pentru a urmări stadiul și durata infecției
În funcție de cauza suspectată a artritei, acestea și alte teste pot fi efectuate. Testele de imunoglobuline sunt deosebit de utile în dirijarea tratamentului adecvat în funcție de faptul că infecția este acută (în creșterea IgM) sau persistentă (în creșterea stabilă a IgG).
Analize suplimentare de sânge poate fi prescris și pentru a exclude alte cauze posibile ale simptomelor articulare. Acestea pot include teste pentru factorul reumatoid (RF) și anti-CCP pentru a exclude artrita reumatoidă și rata de sedimentare a eritrocitelor (VSH) și testarea proteinei C reactive (CRP) pentru a exclude osteoartrita.
Ce presupune tratamentul pentru artrita virală?
Tratamentul artritei virale se concentrează pe ameliorarea simptomelor și restabilirea funcției articulare. Opțiunile de tratament pentru artrita virală pot include:
- Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) fără prescripție medicală (ibuprofen) sau pe bază de rețetă (diclofenac);
- Compresă cu gheață pentru a reduce umflarea acută;
- Fizioterapia – poate ajuta la îmbunătățirea funcției articulare în cazuri rare, cum ar fi infecția cu chikungunya, unde simptomele articulațiilor sunt cronice
Corticosteroizi sunt de obicei evitate, deoarece pot masca sau agrava boala virală de bază. De asemenea, majoritatea cazurilor de artrită virală se autolimitează și se rezolvă de la sine odată cu infecția de bază.
Artrita virală este o afecțiune adesea trecută cu vederea, dar poate provoca dizabilități și disconfort semnificative, în special la persoanele care au deja artrită. Diagnosticul precoce poate ajuta la ghidarea tratamentului adecvat.
Bibliografie:
Burrell CJ, Howard CR, Murphy FA. Sindroame virale
Tiwari V, Bergman MJ. Artrita virală
Marks M, Marks JL. Artrita virală
