Testatorul a lăsat în urmă o soție și doi copii adulți și trei nepoți. Părinții dețineau o casă familială, o cabană și economii în valoare de 60.000 de euro, testatorul a moștenit casa de la părinți în urmă cu ceva timp. Nu a lăsat testament. Cum vor fi repartizate bunurile testatorului?
Soțul supraviețuitor (în acest caz, soția) are dreptul la jumătate din economiile comune, adică 30.000 de euro. A doua jumătate a economiilor este moștenită, adică 30.000 de euro vor fi împărțiți între moștenitori.
Fiecare dintre supraviețuitori moștenește o treime din proprietate, așa cum moștenesc soția și doi copii. Nepoții nu moștenesc în acest caz, ei ar moșteni dacă părinții lor nu ar fi eligibili pentru moștenire (de exemplu, în caz de deces) sau ar fi dezmoșteniți. Fiecare dintre moștenitori – soția și ambii copii – va primi așadar o treime din economii – suma de 10.000 de euro.
Casa familiei era deținută de soți în proprietate comună a soților (BSM). În cazul decesului soțului, este necesară decontarea BSM.
Ca parte a acesteia, soția primește jumătate din casă, deci doar cealaltă jumătate din proprietate se moștenește, și asta în mod egal între soție și copii. Aceasta înseamnă că soția ar primi jumătate din casă și o treime din cealaltă jumătate, adică plus 1/6 din casă.
Copiii ar primi fiecare o treime din jumătate din casă, adică 1/6 din casă fiecare.
Casa mostenita va fi impartita in treimi in mostenire, fiecare mostenitor va primi 1/3.
Proprietatea moștenită nu aparține BSM, casa era deci proprietatea exclusivă a testatorului.
În situația în care soțul ar lăsa în urmă, pe lângă soția și cei doi copii și nepoți, un descendent nelegitim, moștenirea ar fi următoarea: descendentul nelegitim ar moșteni un sfert din bunul destinat moștenirii, deoarece moștenirea ar fi împărțit între soție și trei copii. Fiecare dintre moștenitori ar primi un sfert din moștenire.
Calculul se bazează pe următoarele principii: Trebuie făcută o distincție între valoarea proprietății și valoarea moștenirii. În cazul decesului unuia dintre soți, numai o parte din bunurile lor comune devine obiect al moștenirii.
Bunurile dobândite de soți în timpul căsătoriei aparțin proprietății comune a soților (BSM). Atunci când unul dintre soți decedează, soluționarea BSM trebuie făcută la începutul procedurii de moștenire. Moștenitorii convin cu soțul supraviețuitor ce aparține moștenirii testatorului și ce aparține soțului supraviețuitor. Când se constată că ambii soți au contribuit în mod egal la dobândirea bunurilor aparținând BSM, decontarea se va face astfel: jumătate devine obiect de moștenire, jumătate rămâne pentru soțul supraviețuitor.
În primul grup, soțul și copiii testatorului împart moștenirea în mod egal. Soțul poate moșteni maximum o jumătate din acest grup. În a doua grupă, soțul testatorului moștenește cel puțin jumătate din moștenire. Prin urmare, dacă în acest grup nu există alt moștenitor în afară de soț, soțul moștenește întreaga moștenire. Dacă mai sunt alți moștenitori, soțul moștenește jumătate din moștenire, iar restul se împarte în mod egal între moștenitorii rămași.
La calcularea valorii nete a moștenirii se scad și cheltuielile de înmormântare.
Valoarea moștenirii poate fi modificată și prin luarea în considerare a darurilor pe care moștenitorul le-a primit de la testator în timpul vieții, iar valoarea acestora este mai mare decât valoarea obișnuită a cadourilor.
În practică, se acordă prioritate acordului moștenitorilor asupra împărțirii moștenirii. Atunci când moștenitorii nu încheie un astfel de acord (și nu există testament), determinarea cotelor se va proceda conform legii.
