Anason de șold, de carieră sau de pădure (lat. Pimpinella saxifraga) este o plantă erbacee perenă din familia Senicotsvetni (Apiaceae). Atinge inaltimea de 50 cm, tulpina este simpla, cu ramuri mici, acoperita cu peri. Iedera are frunze compuse care constau din mai multe foliole mai mici. Inflorescența este o umbelă, care constă din multe flori mici, albe, de aproximativ 5 mm. Înflorește din iunie până în august. Planta poate fi găsită în toată țara. Crește în pajiști uscate, pășuni, zone forestiere, pustii, maluri ale râurilor. Îi place expunerea la soare complet.
Acțiune și aplicare. Oamenii au folosit feniculul de secole ca plantă medicinală și ca condiment și uneori ca legumă. Toate părțile sale sunt comestibile.
Schinduful are un efect secretolitic și expectorant stabilit în caz de inflamație a tractului respirator. Uleiul esențialconținută în femur, a demonstrat experimental un efect vasodilatator puternic.
Femurul este recomandat ca secretolitic și expectorant un remediu pentru catarul căilor respiratorii superioare – laringită, traheită, bronșită, pentru afecțiuni gastrointestinale, pentru ameliorarea durerilor de rinichi și vezică urinară în caz de pietre la rinichi, pentru creșterea diurezei și transpirației. Extern, planta este folosită pentru a trata furuncule, edem, vitiligo și conjunctivită.
Rădăcina femurului are antiinflamator și acțiune expectorantă. Rădăcina proaspătă are un gust foarte aprins și ascuțit, dar această claritate este mult redusă atunci când este uscată. Cand este mestecata, radacina proaspata este eficienta in tratarea durerilor de dinti si a parezei limbii. Rădăcina este folosită pentru balonare și greutate în stomac, pentru a ajuta digestia și ca stimulator al apetitului.
Cariera nu este recomandată persoanelor cu hipertensiune. Folosirea plantei în doze mari poate provoca dureri de cap.
Se combină bine cu ierburi precum fenicul, anason, menta, hrean, busuioc și cimbru.
Compoziție chimică. Coapsa este o sursă de ulei esențial – până la 0,3%, saponine, taninuri, zaharuri, rășină, amidon, pectine.
Droguri. Rădăcinile plantei sunt folosite în principal în scopuri medicinale. Se recoltează la începutul primăverii – martie și aprilie, înainte ca planta să înceapă să se dezvolte sau toamna, octombrie și noiembrie, după ce semințele s-au copt. Se usucă la umbră în încăperi aerisite. Planta uscată este zbârcită cu un miros neplăcut și un gust amar.
Sursă:
Farmacognozie, Ediția I, Fundamente, Aplicații și Strategii, Autori: Simone Badal McCreath Rupika Delgoda
