Durerea este principalul simptom al unei entorse a gleznei. Poate fi de intensitate diferită, care nu corespunde întotdeauna cu gradul și severitatea deteriorării aparatului de comunicație.
Cele mai frecvente medicamente luate sunt aspirina, paracetamol și medicamente antiinflamatoare nesteroidiene. Principalele efecte secundare ale aspirinei sunt crampe abdominale, durere și arsuri la stomac. Utilizarea sa este inadecvată la pacienții cu tulburări gastro-intestinale.
Derivații acidului propionic sunt ingrediente active precum fenoprofen, naproxen, ketoprofen. Efectele lor secundare includ constipație, dureri de cap și amețeli. Paracetamolul și fenacetina au cea mai mare toleranță și utilizare în rândul pacienților.
La entorse din primul grad, când integritatea structurală a aparatului ligamentar al gleznei este intactă, sarcinile kinetoterapiei sunt în principal să influențeze intensitatea manifestării simptomelor – umflare, durere și mobilitate afectată.
Mijloacele de a influența umflarea sunt bandajul compresiv, crioterapia și kinesio taping. Planul de reabilitare include exerciții de „pompa musculară” (flexia și extensia degetelor) care ajută circulația și elimină umflarea. În plus, exerciții active în toate planurile, pentru a restabili volumul de mișcare, urmate de întindere și relaxare pentru a restabili manifestările inițiale de scurtare musculară în timpul imobilizării mai lungi.
Exercițiile cu greutatea corporală în picioare și exercițiile cu lanț cinetic închis joacă, de asemenea, un rol.
În entorsele de gradul doi, când există leziuni ale mecanicii articulare și ale ligamentelor (întindere excesivă), tratamentul este din nou conservator. Glezna este imobilizata in usoara dorsiflexie si eversie.
Există un sens important crioterapie (aplicând gheață sau o compresă rece) la fiecare trei ore în primele 72 de ore și ridicarea (ridicarea) membrului. Nu în ultimul rând, învățarea mersului cu ajutoare fără a încărca membrul, exerciții de tip „pompă musculară”.
Perioada de recuperare functionala permite exercitii precum convulsiigenuflexiuni si folosind o banda elastica, dar nu in primele saptamani.
În distorsiunile severe de gradul al treilea, când există o ruptură a unei părți a aparatului conjunctiv, care duce la instabilitate articulară absolută, faza maximă de protecție durează 40-60 de zile. Membrul este în imobilizare – mers cu ajutoare, fără greutate, exerciții cu degetele de la picioare, precum și exerciții care vizează păstrarea volumului și forței mușchilor liberi de imobilizare.
Într-o fază moderată de protecție, când imobilizarea este îndepărtată, scopul kinetoterapiei este de a crește gama de mișcare, de a restabili echilibrul și forța musculară normală și de a obține echilibrul și coordonarea normale.
În faza de recuperare funcțională completă (60-90 de zile), sunt incluse exerciții pentru îmbunătățirea propriocepției și stabilizarea gleznelor.
Este important de menționat că leziunile țesuturilor moi ale gleznei sunt o traumă frecventă nu numai în lunile de iarnă, ci și vara. Motivul este vizitele mai dese la piscine iar suprafata alunecoasa predispune la accidente. Abordarea tratamentului poate fi rezumată în trei etape principale – diagnostic, analgezic și reabilitare adecvată. Niciuna dintre aceste componente nu trebuie subestimată pentru ca procesul de recuperare și revenire la ritmul normal al vieții să poată fi accelerat.
Bibliografie:
Muminagic, S., Hodjic F., (2012), Ankle Distortion, Med Arh, 66 (4), 265-270
