Pensul și extractorul cu vid apartine asa numitul metode operatorii pentru a finaliza o naștere vaginală. Acestea trebuie aplicate de către un medic obstetrician-ginecolog cu experiență în indicații, condiții precis definite și cu o evaluare adecvată a riscului de complicații concomitente atât pentru mamă, cât și pentru făt. În zilele noastre, aplicarea extractorului cu vid este superioară celei a pensei, dar ambele metode au complicațiile lor.
Conform pozitia capului fetal în cavitatea pelvisului mic, nașterile vaginale operative pot fi împărțite în 4 grupe:
1. Ieșire – capul fetal este în orificiul pelvin cu rotație completă, iar sutura sagitalis este în diametrul drept al orificiului pelvin;
2. Scăzut – capul se afla la nivelul intre +2 cm fata de linia interspinala si iesirea pelvisului;
3. Medie – capul a trecut prin intrarea în pelvis, este situat în cavitatea pelviană și nu și-a finalizat rotația;
4. Înalt – capul este situat la intrarea în pelvis și nu a trecut prin el cu circumferința cea mai mare.
Aplicarea forcepsului sau a unui extractor de vid necesită performanța unei precise anumite condiții, indicații materne și fetale. Cele mai importante condiții pentru nașterea vaginală operativă sunt dilatarea completă a colului uterin, ruptura de sac amniotic, făt viu, absența disproporției pelvio-fetale și capul fetal a trecut de intrarea pelvisului cu circumferința cea mai mare. Neîndeplinirea nici măcar una dintre aceste condiții prezintă riscuri atât pentru mamă, cât și pentru făt.
Pe lângă condițiile care trebuie îndeplinite, există și anumite condiții la mamă și făt care le amenință viața și care necesită aplicarea forcepsului sau a unui extractor cu vid. Din partea mamei acestea indicatii sunt:
- Boli ale sarcinii cum ar fi preeclampsia, eclampsia, desprinderea placentară etc.;
- Boli ale femeii în travaliu din cauza cărora nu poate sau nu trebuie să împingă – aceste boli includ insuficiență cardiacă severă, boli oculare, pulmonare, neurologice și alte boli care se pot agrava în timpul procesului de naștere;
- Slăbiciune secundară a forței de muncă – o a doua perioadă lungă de travaliu, peste 2 ore la primipare și peste 1 oră la multipare.
În afară de partea mamei, există și indicații din partea fătului, necesitând trecerea la nașterea vaginală operativă. Acestea sunt: semne de hipoxie sau asfixie pe înregistrarea cardiotocografică, prolapsul cordonului ombilical, ruptura vaselor de sânge subiacente. În cazurile în care există risc de ruptură uterină, în placenta previa, în prezentările fetale dezumflate și în condiții neîndeplinitoare, forcepsul și extracția în vid sunt contraindicate. Un extractor cu vid nu este utilizat mai devreme de a 34-a săptămână de gestație.
Forcepsul constă din două „linguri” – stânga și dreapta, articulate mobil prin intermediul unei chei. Forcepsul cel mai des folosit la noi este forcepsul de Simpsoniar pentru rotirea capului fetal din lipsa curburii pelvine se preferă forcepsul Kielland. La introducerea pensei, lingura stângă este întotdeauna introdusă prima sub controlul mâinii drepte. Pensele se introduc usor, fara forta, iar in caz de dificultate in extragerea fatului se recomanda indepartarea acestuia si reevaluarea starii.
Utilizarea forcepsului poate dăuna mamei și fătului. Ele pot apărea la mamă lacerații ale perineului, vulvei sau vaginului, ruptura colului uterin, a sfincterului anal, traumatisme ale vezicii urinare. La nou-născut, aplicarea pensei poate duce la hemoragii intracraniene, cefalhematom, pareze ale nervului facial etc.
Extractorul cu vid constă dintr-un sistem de tracțiune (pelotă), un banc de vid de sticlă și un sistem de vid. Tamponul trebuie plasat de obicei la 6 cm de fontanela majoră și la 3 cm de fontanela minoră. Tracțiunile se efectuează numai în timpul contracțiilor uterine, iar numărul maxim de tracțiuni este de 3 tracțiuni atunci când capul nu este coborât. Timpul total de extracție în vid nu trebuie să depășească 10-15 minute.
In zilele de azi extracția în vid este metoda mai blândă pentru mamă și făt pentru nașterea vaginală operativă, deoarece prezintă mai puține riscuri de lacrimi. Aplicarea forcepsului, pe de altă parte, este mai traumatizantă, se efectuează sub anestezie, prezintă riscuri mai mari de complicații traumatice, dar promite un rezultat mai bun la naștere. Aprecierea metodei utilizate depinde în totalitate de medicul obstetrician-ginecolog care conduce nașterea.
Bibliografie:
Moașă sub redacția Prof. Dr. Angel Dimitrov, MD, PhD, 2020.
6.2. Naștere vaginală operativă.pdf (bsobgyn.com)
