În manuale, veți găsi informații că aproximativ 10 la sută dintre pacienții cu lupus eritematos se pot schimba ulterior într-o formă sistemică. Acesta este și motivul pentru care se insistă asupra controalelor periodice ale pacienților cu lupus eritematos, când, pe lângă examenul clinic, se efectuează și numeroase teste serologice și imunitare (se prelevează sânge pentru examinare), spune prof. dermatovenerolog. Dr. Radoš Zečević
Lupus eritematos discoid este cea mai comună parte a unui grup de boli de piele numite lupus eritematos cronic. Se caracterizează prin modificări ale pielii care sunt cel mai asemănătoare cu cicatricile (de unde și numele de lupus, seamănă cu o mușcătură de lup). Boala nu este gravă, dar în unele cazuri, din cauza cicatricilor de pe față, poate afecta semnificativ calitatea vieții.. Această formă de lupus necesită disciplină și monitorizare regulată a afecțiunii, deoarece aproximativ 10 la sută dintre pacienți pot dezvolta o formă mult mai severă, sistemică a bolii, care nu se limitează la piele, ci afectează și organele interne, cel mai adesea articulațiile și rinichi.
Patogenia lupusului eritematos este complexă
Petele roșii care se transformă în scurt timp în solzi albi, mai ales pe pielea feței, sunt primele semne ale lupusului eritematos discoid – o boală cronică a pielii legată de sistemul imunitar.
– Modificările sunt localizate cel mai adesea pe față, urechi și cap. Când aceste modificări discoide/cicatrice sunt prezente și pe gât, decolteu, spate și brațe, mai ales pe părțile exterioare (regiuni fotoexpuse), vorbim despre o formă răspândită sau diseminată a bolii. Patogenia lupusului eritematos este complexă. Include factori genetici, de mediu, în primul rând radiațiile ultraviolete (UVZ), medicamente și viruși. Acești factori sunt posibili declanșatori ai unei cascade inflamatorii complexe la care participă numeroși factori ai reacției inflamatorii. Există leziuni ale celulelor bazale ale epidermei cu un infiltrat limfocitar sub formă de bandă în dermul superior. Numeroase gene sunt asociate cu apariția lupusului eritematos, iar aceasta poate fi explicația pentru diversitatea marcată în manifestarea clinică a bolii. Autoanticorpii (anticorpi pe care sistemul imunitar al organismului îi creează împotriva propriului țesut) joacă cu siguranță un rol semnificativ în patogeneza lupusului – a spus el pentru portal. eClinic dermatovenerolog prof. Dr. Radoš Zečević.
Boala fiecăruia este diferită
Prof. Dr. Zečević afirmă că boala este întotdeauna diferită pentru fiecare. Măsura în care afectează calitatea vieții pacientului depinde întotdeauna de amploarea modificărilor/cicatricilor, de localizarea acestora și de starea psihică a pacientului.
– În esență, boala este localizată pe piele și, spre deosebire de boala cu o denumire similară (lupus eritematos sistemic), nu poate afecta sănătatea până la punctul de a pune viața în pericol. În manuale, veți găsi informații că aproximativ 10 la sută dintre pacienții cu lupus eritematos se pot schimba ulterior într-o formă sistemică. Acesta este și motivul pentru care se insistă asupra controalelor periodice ale bolnavilor de lupus eritematos, când, pe lângă examenul clinic, sunt obligatorii numeroase analize serologice și imune (se prelevează sânge pentru examinare) – explică prof. Dr. Zecevic.
Nu este o boală infecțioasă
Interlocutorul portalului eKlinika subliniază că aceasta nu este o boală infecțioasă, contagioasă. Lupusul eritematos discoid este în stadiile inițiale ale bolii, însoțite de pete roșii, cel mai adesea pe pielea feței, se formează în curând un solz alb, care devine mai pronunțat și aderă întotdeauna bine la suprafață. În continuare, în părțile centrale ale schimbării, apar cicatrici, textura pielii sănătoase se pierde, vasele de sânge sunt blocate și altele asemenea.
– Cand tabloul clinic este caracteristic, lupusul eritematos discoid este usor de recunoscut. Cu toate acestea, acest lucru nu este suficient pentru a diagnostica boala. Lupusul eritematos discoid implică o cronicitate pronunțată, ceea ce înseamnă tratament pe termen lung, de multe ori cu medicamente care ele însele pot reprezenta un risc pentru organism, atunci această boală nu poate fi decât o parte a tabloului clinic al lupusului eritematos sistemic. Prin urmare, este obligatorie efectuarea unei biopsii chirurgicale a pielii modificate clinic datorită examenului histopatologic, care confirmă diagnosticul bolii. – spune prof. Dr. Radoš Zečević.
Nu este o boală ereditară
Lupusul eritematos discoid nu este o boală ereditară. Multe gene sunt implicate în dezvoltarea acestei forme de lupus.
– Acestea sunt genele care sunt responsabile de funcția limfocitelor B și T, de răspunsul imun înnăscut, de managementul morții celulare, de curățarea complexelor imune… Această varietate a fișei genetice este explicația pentru care tablourile clinice ale membrii diferitelor grupuri etnice diferă în multe privințe, de ce unii au, iar alții nu au fotosensibilitate – spune prof. Zecevic.
Nu toți suntem la fel de sensibili la radiațiile ultraviolete
Razele ultraviolete A și în special B induc moartea celulară a keratinocitelor (tipul de celule care produc cheratina și alcătuiesc cea mai mare parte a pielii), ceea ce le face un factor semnificativ în agravarea modificărilor cutanate la pacienții cu lupus eritematos discoid, explică prof. Zecevic.
– UVA induce, de asemenea, numeroși factori proinflamatori (citokine precum TNF-α, interleukina (IL)-1 și IL-18) care sunt responsabili de reacția inflamatorie a țesutului. Din nou, nu toți cei care suferă sunt la fel de sensibili la UVZ; aproape 50 la suta dintre pacienti nu prezinta fotosensibilitate – precizează prof. Dr. Zecevic.
Care este rolul stresului?
L-am întrebat pe profesor că această formă de lupus poate fi provocată de un anumit stres psihologic și în ce măsură este o consecință a traumei, a expunerii la condiții meteorologice nefavorabile?
– Stresul este responsabil pentru toate bolile de care suferim (cu excepția într-o oarecare măsură a celor infecțioase) deoarece modifică răspunsul imun (care ne protejează), îl face inadecvat la stimulii greșiți, adesea prea puternic ceea ce are ca rezultat inflamarea peretelui un vas de sânge, niște țesut… și asta e boala. Din nou, acest rol nu este atât de mare încât să putem spune că stresul este responsabil pentru dezvoltarea lupusului eritematos discoid. Altfel, l-ar trata cu psihoterapie. La majoritatea pacienților, expunerea la soare (UVZ) duce la agravarea bolii. Există și forme de lupus eritematos cronic care sunt agravate de expunerea la frig – spune prof. Dr. Zecevic.
Este necesar să se limiteze această formă de lupus la piele
Când vine vorba de tratarea unei boli, timpul nu trebuie să fie de o importanță crucială, deoarece viața de obicei nu este amenințată. Cu acel prof. Dr. Zečević adaugă că, ca în orice problemă de viață, este bine să reacționăm și să începem tratamentul cât mai curând posibil.
– În acest fel, boala este ținută sub control, posibilitatea de apariție a cicatricilor este redusă și, astfel, desfigurarea feței, care este scopul final atunci când lupusul eritematos discoid este limitat doar la piele – subliniază dr. Zečević.
După cum am menționat, este rar, dar totuși posibil, ca lupusul eritematos discoid să se transforme într-o formă sistemică de lupus și să afecteze organele interne ale corpului. Prof. Dr. Zečević spune că de aceea este necesar ca medicul de la bun început, la diagnosticarea lupusului eritematos discoid, să efectueze un examen clinic al pacientului, să facă un istoric detaliat (date de la pacient în ceea ce privește plângerile și bolile anterioare și tratament) precum și teste de laborator extinse care includ o gamă largă de teste (sunt urmate recomandări/criteriile de diagnostic pentru lupusul eritematos sistemic).
– Dacă efectuam periodic aceste examinări de control, în funcție de gravitatea tabloului clinic, vom putea „prinde” din timp această tranziție și vom începe terapia adecvată din timp. – subliniază prof. Dr. Radoš Zečević.
Cum se tratează lupusul eritematos discoid?
După cum ne explică profesorul, tratamentul practic nu este complicat. Sunt disponibile medicamente (sistemice și topice).
– Problema poate fi adesea indisponibilitatea unui laborator sofisticat, pe care pacienții trebuie să-l facă apoi în instituții private pentru fonduri proprii.. De asemenea, s-a observat că fumătorii au o formă mai gravă a bolii și că răspund mai puțin bine la terapia antimalarică. Sunt luate medicamente destinate tratamentului malariei (antimalarice) și sunt disponibile pe bază de prescripție medicală. Trebuie respectate recomandările privind evitarea expunerii pielii la UVZ, utilizarea produselor de fotoprotecție cu factor de protecție ridicat. Terapia topică include corticosteroizi topici (cel mai des), mai rar alți imunomodulatori topici, cum ar fi tacro sau pimecrolimus. Rareori, într-un timp mai scurt, se pot prescrie și corticosteroizi sistemici (sub formă de pastile sau injecții) – prof. Dr. Zecevic.
Utilizarea săpunului și a pudrei
Când vine vorba de utilizarea săpunurilor și pudrelor care pot „ascunde” cicatrici sau pete roșii, în principiu nu există restricții, cu excepția interdicției stricte de a expune pielea neprotejată la UVZ.
– Hidratarea zilnica a pielii, sunt de dorit pudrele colorate care „masca”. În ceea ce privește medicamentele auxiliare, nu sunt competent. Nu am nicio recomandare – spune prof. Zecevic.
Cu un tratament bun, boala intră într-o fază de repaus
Controalele regulate sunt importante ca în cazul oricărei boli. Ele detectează în timp posibilele deteriorări, astfel încât terapia să poată fi apoi corectată dacă este necesar.
– Terapia poate fi nereușită sau insuficient de reușită. Doza trebuie crescută sau modificată complet sau trebuie adăugat un nou medicament. Terapia poate fi extrem de reușită, atunci trebuie corectată și ea, dar în sensul că dozele sunt reduse sau diluate. Terapia poate avea și efecte secundare care pot fi anulate complet, dacă sunt observate la timp și se întrerupe administrarea medicamentelor sau se reduce doza – notează prof. Zecevic.
Prevenirea este posibilă numai la pacienți. Este obligatoriu ca parte a tratamentului obișnuit și include fotoprotecție. După cum subliniază interlocutorul portalului eKlinika, este important să se asigure o bună cooperare cu pacientul.
– Pacientul trebuie să înțeleagă de ce fel de boală suferă, să implementeze terapia propusă și să fie consecvent atunci când vine vorba de controale care să ofere o perspectivă asupra stării de sănătate, o posibilă schimbare a terapiei. Boala rămâne de obicei limitată la piele, cu un tratament adecvat intră în remisie (repaus) și nu ar trebui să afecteze în mod fundamental speranța de viață. – conchide prof. Zecevic.
Prof. Dr. Radoš Zečević este autorul a peste 120 de lucrări profesionale care au fost publicate în periodice profesionale și/sau prezentate la întâlniri dermatologice/reumatologice interne și străine Subiect special de interes al prof. Zečevića, pe lângă bolile inflamatorii și autoimune ale pielii, unde se pune accent pe lupus și dermatoze buloase, este diagnosticul și tratamentul urticariei, psoriazisului, eczemei atopice, vulgare, acneei și lichenului.
Prof. Zečević este membru al Secțiunii Dermatovenerologice a Asociației Medicale Sârbe, Academiei Europene de Dermatologie și Venerologie, Asociației Dermatovenerologilor din Serbia și Asociației Internaționale pentru Dermoscopie.
