Limbajul bebelușului în primele luni este cel puțin greu de înțeles. Dar după a patra lună, abilitățile sale de comunicare încep de obicei să se îmbunătățească semnificativ. De asemenea, în această etapă, ei încep să simtă cum să folosească sunetele și limbajul corpului pentru a influența într-o măsură sau alta comportamentul părintelui.
La început bebelușii încep să pronunțe „a-a-a”, apoi treptat învață să-și închidă buzele și se obține sunetul „o-o-o”. Ei simt treptat că au nevoie de o ușoară modificare a așa-numitei producții „de la limbă la gură”, după care nu se pot opri din exersare. El începe să tragă sunetele învățate în secvențe lungi, cum ar fi „oo-ah-oo” sau să prelungească o vocală pentru o lungă perioadă de timp – „eeee”.
Cel mai adesea, pronunția sunetelor se practică în timpul unui joc care le oferă plăcere sau în timpul unei alte experiențe plăcute – alăptarea sau hrănirea pe altcineva.
Unele dintre sunete sunt adesea și semnale sonore care pot indica nevoia și dorința de apă sau mâncare și, nu în ultimul rând – de joacă.
Odată cu noile sunete, bebelușii descoperă că pot face și aceste sunete mai puternice. În unele cazuri, poate chiar să arate ca un țipăt, dar este de fapt o modalitate prin care bebelușul își descoperă pe al său voce si nu este recomandat sa incercati sa-i dati o suzeta sau sa-l faceti sa se opreasca.
Potrivit experților în domeniu, scopul de copilul cu siguranță nu este enervant sau care caută atenția, este doar să încerce diferite sunete pentru a vedea care îi plac, dar și să urmărești reacțiile altora.
O modalitate de a-ți împiedica urechile să „tițăie” în cazurile în care bebelușul folosește tonuri puternice este să răspunzi la strigăte cu o șoaptă.
Când copilul este emoționat foarte des, unele sunete pot părea chiar ca un țipăt atunci când jeturi puternice de aer sunt expulzate prin corzile vocale.
Este important ca părinții să încerce să păstreze sunetele bebelușului, încurajându-l astfel să continue, precum și orice cuvintecare pronunție pentru el sunt noi și interesante.
Unul dintre cele mai frecvente sunete pe care bebelușii le scot între 4 și 6 luni este o serie de bule de salivă care se găsesc însoțite de gâlgâit. Sunt produse prin expirarea aerului prin gura deschisă plină de salivă. Când se apropie perioada de dentiție – majoritatea sunetelor devin gâoâite.
În același interval de timp sunt primele manifestări ale așa-numitului „vorbire” – când bebelușul combină vocalele cu consoanele. Este, de asemenea, partea cea mai proeminentă a vorbirii între 6 și 9 luni.
Emoțiile bune ale încercărilor inițiale de a forma vorbire nu numai că îl ajută pe copil să înceapă să comunice eficient cu cei din jur, dar i-ar ajuta și pe părinți să comunice mai bine cu el.
Întotdeauna trebuie să începi „dialog” cu cuvinte familiare – de exemplu numele lui. De asemenea, ajută la extragerea cuvintelor, astfel încât acestea să aibă timp să fie percepute mai ușor ca semnale. În această etapă, în jurul vârstei de 5-6 luni, ei recunosc și cuvinte care se definesc singure – de exemplu „dulce”, „sunny” și altele pe care le folosesc părinții.
Un experiment care arată foarte bine cât de important este să menționezi numele bebelușului este să vorbești la spate fără să te adresezi mai întâi pe nume. Apoi rostirea aceleiași propoziții, dar numirea copilului mai întâi duce la o reacție pronunțată și întoarcerea către partea vorbitoare a părintelui.
Este important de reținut că bebelușii chiar dacă nu reproduc imediat ceea ce li se spune și li se repetă, după un timp reușesc să imite cu mare succes ceea ce au învățat. Capacitatea de a imita sunete demonstrează că vorbirea este o capacitate intelectuală superioară pe care bebelușul o recunoaște la ceilalți și încearcă intenționat să o reproducă.
Va urma…
Bibliografie:
Cartea bebelușului; William Sears, Martha Sears
