Curentulstare mai cunoscută și ca „sufoca”, reprezintă orice creștere a volumului tiroidei. Clasificarea gușilor este multifactorială: morfologic, sunt difuz cu o creștere generală a dimensiunii glandei tiroide; și nodoza – creștere asimetrică, focală, datorită prezenței unui noduli (solitari) sau multipli (multinodulari); precum și formă mixtă.
În ceea ce privește tulburările funcționale care însoțesc gușa, poate fi netoxice (eutiroidian) și toxic – cu hiperfunctie a glandei tiroide.
În funcție de motivele etiologice ale apariției afecțiunii, gușa poate fi: endemice (în anumite zone geografice, zone endemice), care sunt cel mai adesea asociate cu deficiența de iod și afectează o mare parte a populației din zonă. În acest sens, femeile suferă de gușă endemică de șase ori mai des decât bărbații. În zonele endemice sunt afectate 5% din populația copiilor și 10% dintre adulți. În trecut (anii 1990) în țara noastră, aproximativ 1/3 din teritoriul țării noastre era afectat de gușă endemică (circa 900.000 afectați), iar ulterior, datorită profilaxiei cu sare iodată, boala a fost eradicată în masă.
Un alt tip etiologic de gușă este cel sporadiccare este legat de factori genetici individuali și de alți factori și apare atât în zone endemice, cât și în zone neafectate. Incidente se numesc toti nodulii cu dimensiuni mai mici de 1 cm, care nu apar clinic si de aceea sunt detectati incidental in timpul unui examen ecografic.
În dezvoltarea strumei, există mai multe perioade de vârf ale dezvoltării individuale – acestea sunt pubertatea (struma juvenilă), sarcina și alăptarea. Pe măsură ce vârsta crește, crește și incidentaloamelor.
O altă clasificare este cea a OMS, care este legată de diagnosticul clinic bazat pe inspecția și palparea gâtului – gradul zero înseamnă că nu există strumă macroscopică palpabilă sau vizibilă; la gradul I, struma nu este vizibilă, ci palpabilă; in gradul 1b, gusa este vizibila doar cand gatul este extins in spate si palpat; in gradul 2 se vede gusa si fara a lua gatul; in gradul 3 gusa este vizibila macroscopic si de la distanta.
Metoda de screening de referință pentru detectarea gușii este ecografie al glandei tiroide, iar fiecare nodul găsit este inițial supus unei biopsii prin aspirație cu ac fin (FNA) și unui examen citologic pentru a exclude un proces malign.
Etiologia și patogeneza gușii endemice sunt complexe și neclare – o combinație de deficit de iod, factori ereditari și condițiile de mediu joacă un rol în dezvoltarea bolii. Necesarul zilnic de iod pentru corpul uman este de aproximativ 150 mg pe zi pentru adulți și copii cu vârsta de până la 12 ani, iar pentru femeile însărcinate cresc la 200 mg pe zi, iar aceste cantități vin în principal cu alimente (aproximativ 90%). . Cu deficit prelungit de iod între 50-100 mg de iod pe zi, se dezvoltă în cele din urmă stări de deficit de iod și gușă. Unii factori de mediu – cum ar fi consumul de strumigene naturale contribuie la dezvoltarea strumei (leguminoase, varză, sfeclă, napi, alune etc.), a substanțelor (nitrați, tiocianați), a medicamentelor (amiodarona) etc. blochează funcția fiziologică a tiroidei.
În legătură cu durata bolii, dimensiunea glandei crește progresiv în timp, apar ganglioni adenomatoși, se dezvoltă hipertiroidismul, crește posibilitatea de malignitate a procesului etc. Profilaxia cu iod în gușă reduce riscul proceselor maligne anaplazice ale glandei tiroide, care au un prognostic extrem de nefavorabil.
Clinic, gusa se manifesta diferit in functie de varsta si severitatea bolii – in unele cazuri poate fi implicita; se poate prezenta cu hipotiroidism subclinic, infertilitate, avorturi spontane, retard mintal, hipertiroidism, palpitații cardiace, tahicardie, disconfort cervical datorat sindromului de compresie, disfagie, disfonie, dificultăți de respirație, durere etc. Sindromul de compresie se observă în gușile de grad înalt, care provoacă deplasarea și compresia esofagului, traheei, venei cave superioare, sindromul Claude Bernard-Horner (ptoză, mioză, enoftalmie), care se manifestă prin compresia ganglionului cervical superior. Gusa este o afectiune precanceroasa iar carcinoamele tiroidiene sunt de 2-3 ori mai frecvente in zonele endemice cu deficit de iod. Aproximativ 4-5% din noduli (atât gușa solitară, cât și multinodulară) sunt carcinoame.
Cu privire la cercetări de laborator – este necesară testarea TSH, ft3, ft4, calcitonina (dacă se suspectează un proces malign), autoanticorpi MAT și TAT (într-un proces autoimun).
Tratamentul conservator clasic al gușilor necomplicate este cu suplimentarea cu iod și doza supresoare subterapeutică de L-tiroxină. În prezența sindromului de compresie, hipertiroidism etc. complicaţiile recurg la tratament chirurgical şi la terapia de substituţie pe tot parcursul vieţii cu L-tiroxină. O metodă alternativă la pacienții inoperabili și vârstnici este cu iod radioactiv, 50% dezvoltă hipotiroidism și aproximativ 5% hipertiroidism 5 ani mai târziu. Terapia cu iod radioactiv este extrem de nerecomandabilă la pacienții tineri de vârstă fertilă, de vârstă fertilă.
Gușile nodulare și difuze netoxice sunt supuse doar monitorizării cu ultrasunete o dată la doi ani, iar TSH este, de asemenea, examinat. Tratamentul este imperativ numai în prezența complicațiilor – expansiune retrosternală, compresie, hiperfuncție etc.
